Primăvara anului 1944. Norii negri mai plutesc pe cerul Moldovei, vrând să acopere soarele, să acopere totul sub vălul întunericului. Și iată că spre acest cer se urcă vulturii, educați și încălziți de buna inimă a Patriei-mame. Totul în jur se învârte; orizontul arde în stâlpi de foc. Norii se împrăștie; vulturii cu stele roșii în frunte se întorc pe pământ. Numai unul nu se întoarce; el cade pe pământul setos de libertate…
Acesta a fost aviatorul Nicolai Nicolaevici Zenevici. Bombardierul lui a fost lovit de un avion de vânătoare al dușmanului, și el urma să se întoarcă la aerodrom. Dar s-a oprit motorul; avionul putea să se aprindă în orice clipă. Iar pe bordul lui mai erau încă multe bombe. Jos, sub aripile păsării de oțel, se vedea, însă, frumosul sat moldovenesc Cojușna. Aviatorul Nicolai Zenevici a ordonat membrilor echipajului să părăsească avionul, el, în schimb, a îndreptat mașina de luptă dincolo de sat și… a murit. Cu prețul vieții sale, aviatorul sovietic a salvat de la distrugerea amenințătoare un sat mare, zeci de vieți omenești.
De atunci multe flori de primăvară și-au țesut în fiecare an covorul. Soarele libertății, pentru care și-au dat viața feciorii credincioși ai Patriei, încălzește de mult și satul moldovenesc. Cojușna — sat cu vii bogate, cu viticultori harnici. Aici, în acest sat, trei plopi, aplecându-și frunzele, stau gardă de onoare la monumentul ostășului-erou. Orașul belarus Cerven, unde s-a născut Nicolai Zenevici, se află la sute de kilometri de Cojușna. Dar prietenia acestor localități, cimentată de sângele feciorului unei mame belaruse, a rămas să fie simțită aproape, să aibă legământ de frăție. La invitația cârmuirii colhozului și a organizației de partid, la Cojușna au fost de repetate ori în ospeție părinții, prietenii, pământenii eroului. Zilele trecute satul și monumentul ostășului căzut au fost vizitate de 35 de elevi din Cerven, elevi care purtau la piept mici stegulețe și insigne comsomoliste și care îl aveau de conducător pe Iacov Evseevici Idelcik, directorul școlii nr. 2 din oraș, unul din foștii învățători ai lui Nicolai Zenevici.
— Ca astăzi țin minte, avionul a căzut iată aici, lângă drumul ce duce spre Sireți, —răsfoind foile amintirilor, le povestește copiilor Afanasii Profirovici Boțan, martor ocular al morții eroice a aviatorului sovietic.
Deosebit de călduroasă a fost și întâlnirea elevilor cu eroii muncii din colhoz. Vera Chirilovna Triboi, Erou al Muncii Socialiste, le-a povestit despre avântul de muncă, ce domnește în brigada condusă de ea. Comsomoliștii oaspeți au ascultat, de asemenea, cu un mare interes, cuvântarea lui Nicolai Petrovici Madan, participant la război, primul secretar al organizației comsomoliste din sat.
Apoi a avut loc un miting, care a fost deschis de Manoli G. F., secretarul organizației de partid din localitate.
— Păstrați cu sfințenie memoria acelora, care și-au dat viața pentru traiul nostru fericit de astăzi, — luând cuvântul, s-a adresat celor prezenți tov. Idelcik I. E.
Flori vii… Flori multe, multe. Și ochi mulți: căprui, albaștri, negri. Ochi iscoditori de copii, de flori ale vieții. Pentru binele și fericirea lor și-au jertfit eroii viața. Și pentru binele și fericirea Lenuței, care depune atât de stăruitor buchetul de garofițe la monumentul lui N. N. Zenevici. Fie, deci, ca cerul oglindit în ochii ei să nu se acopere niciodată cu nori negri. Fie ca Lenusa să simtă mereu căldura fericirii și să fie încălzită de razele prieteniei frățești a noroadelor sovietice!
S. KISOVA,
studentă la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Chișinău
Cod: 4072
Descriere: „Sub razele prietenii frățești”
Perioada: 1968
Sursa: Moldova Socialistă, 10 august 1968